Tot mai multe persoane sub 50 de ani primesc un diagnostic de cancer, fenomen care a stârnit îngrijorare şi a alimentat ideea unei „epidemii” de cancere cu debut precoce. Cresc într-adevăr aceste cazuri de cancer sau este vorba, mai degrabă, despre faptul că medicii le depistează mai des? Un nou studiu sugerează că acest fenomen s-ar putea explica mai ales prin îmbunătăţirea tehnicilor de diagnosticare, nu printr-o creştere autentică a formelor grave de cancer, care pun viaţa în pericol.
Anumite tipuri de cancer, care în trecut erau diagnosticate în principal la vârstnici, sunt tot mai frecvent identificate acum la persoane sub 50 de ani.
Un studiu, realizat de autorităţile americane şi publicat în luna iulie a acestui an, a analizat peste două milioane de cazuri diagnosticate între 2010 şi 2019 la persoane cu vârste între 15 şi 49 de ani. Dintre cele 33 de tipuri de cancer incluse, 14 au arătat o creştere a incidenţei în cel puţin o categorie de vârstă mai tânără, iar aproximativ 63% dintre cazurile cu debut precoce s-au înregistrat la femei.
Totuşi, o analiză separată, realizată tot în Statele Unite de medici specialişti de la Brigham and Women’s Hospital, şi publicată, luni, în revista JAMA Internal Medicine, sugerează că o mare parte din incidenţa cazurilor de cancer cu debut precoce poate fi explicată mai degrabă prin supradiagnostic, nu printr-o reală creştere a cazurilor care pun viaţa în pericol.
Cercetarea a vizat incidenţa a opt tipuri de cancer cu cea mai rapidă creştere în rândul adulţilor sub 50 de ani: tiroidian, anal, renal, de intestin subţire, colorectal, endometrial, pancreatic şi mielom multiplu.
Cercetătorii au analizat date despre cancer provenind de la populaţie, din baza de date SEER (Surveillance, Epidemiology, and End Results / Supraveghere, Epidemiologie şi Rezultate Finale - o bază naţională de date din Statele Unite care colectează informaţii despre incidenţa şi supravieţuirea în cancer), şi din Sistemul Naţional de Statistici Vitale (National Vital Statistics System), examinând tendinţele incidenţei şi mortalităţii prin cancer la adulţii americani sub 50 de ani, în perioada 1992–2022.
Ei au identificat opt tipuri de cancer cu cea mai rapidă creştere a incidenţei (definită ca o creştere medie anuală de peste 1%): tiroidian, anal, renal, de intestin subţire, colorectal, endometrial, pancreatic şi mielom multiplu.
Pentru fiecare tip de cancer, cercetătorii au comparat ratele de diagnostic (incidenţa) cu ratele de deces (mortalitatea) pe parcursul celor 30 de ani. De asemenea, au analizat incidenţa cancerelor metastatice, stadiul la diagnostic şi au calculat numărul suplimentar de diagnostice şi decese din 1992 până în prezent, multiplicând ratele excedentare cu populaţia standard a Statelor Unite din anul 2000 pentru adulţii sub 50 de ani. Această metodă a eliminat efectul creşterii populaţiei şi a permis compararea directă a poverii cancerului în timp.
Autorii au constatat că, deşi numărul de cazuri diagnosticate aproape s-a dublat din 1992, ratele de mortalitate au rămas remarcabil de stabile. Acest lucru sugerează că explozia de cazuri raportate reflectă mai ales îmbunătăţirea capacităţilor de detecţie a bolii şi fenomenul de supradiagnostic, şi nu o creştere a cazurilor de cancere în forme cu adevărat periculoase.
Supradiagnosticul se referă la depistarea unor boli care nu ar fi provocat niciodată simptome sau deces.
„Creşterea incidenţei este interpretată, de obicei, ca o amplificare a apariţiei unor forme de cancer cu relevanţă clinică, puse pe seama expunerilor sau comportamentelor nocive. Însă această tendinţă poate reflecta şi un control medical mai riguros, cu diagnosticări tot mai frecvente”, scriu cercetătorii în articolul publicat în JAMA Internal Medicine.
De pildă, cancerele tiroidiene au cunoscut o creştere spectaculoasă a diagnosticelor, dar fără o creştere similară a deceselor, semn că multe dintre aceste tumori nu ar fi pus niciodată probleme medicale.
Au fost observate tipare similare în cazul cancerului renal, unde numărul de diagnostice a crescut rapid, în timp ce mortalitatea a scăzut, dar şi în cazul cancerelor de intestin subţire şi pancreas, unde creşterea diagnosticului pare să reflecte descoperirea întâmplătoare a unor tumori neuroendocrine mici, cu evoluţie lentă, identificate la investigaţii imagistice sau în timpul procedurilor de endoscopie.
În mielomul multiplu, aproximativ o treime dintre pacienţi ajung astăzi la diagnostic fără să aibă simptome, boala fiind descoperită prin analize de sânge de rutină, devenite mai frecvente.
În ceea ce priveşte cancerul de sân, cel mai frecvent cancer cu debut precoce, numărul de cazuri a crescut moderat, în timp ce mortalitatea s-a redus cu aproximativ jumătate în 30 de ani. Astfel, cancerul de sân, deşi nu se numără printre tipurile cu cea mai rapidă creştere relativă, rămâne cel mai frecvent cancer diagnosticat la femeile sub 50 de ani, iar numărul cazurilor a crescut modest, dar constant, în ultimele trei decenii. Decesele, în schimb, s-au redus la jumătate în aceeaşi perioadă, datorită progreselor majore în tratament. Numărul de diagnostice suplimentare de cancer de sân înregistrate din 1992 a depăşit 100.000, însă numărul deceselor suplimentare este negativ.
Cercetătorii subliniază că incidenţa crescută a cancerului de sân la femeile tinere a apărut aproape exclusiv în forme incipiente, în timp ce numărul cazurilor avansate, răspândite în ganglionii limfatici sau la alte organe (cancere regionale şi metastatice), a rămas neschimbat. Este acelaşi tipar observat şi la femeile mai în vârstă după introducerea pe scară largă a screeningului prin mamografie în anii 1980. Tendinţa reflectă mai degrabă intensificarea screeningului, prin mamografii, ecografii şi RMN, decât o creştere reală a cancerelor agresive, sugerează autorii.
Există însă şi excepţii. Cancerele colorectale şi endometriale au înregistrat o creştere modestă, dar constantă, a deceselor, ceea ce indică o evoluţie clinic semnificativă. Specialiştii pun acest fenomen pe seama factorilor de risc precum obezitatea şi scăderea ratei intervenţiilor chirurgicale de tip histerectomie.
Pentru majoritatea celorlalte tipuri de cancer studiate, incidenţa crescută pare să fie rezultatul metodelor mai sensibile de diagnostic, inclusiv programe de screening, tehnici imagistice avansate sau descoperiri accidentale a bolii, şi nu al unei creşteri reale a cazurilor agresive.
Autorii avertizează că prezentarea cancerelor cu debut precoce drept o „epidemie” riscă să exagereze problema şi să ducă la consecinţe nedorite. Diagnosticele inutile pot aduce pacienţilor tineri, altfel sănătoşi, o povară emoţională, fizică şi financiară considerabilă, expunându-i la tratamente invazive şi monitorizare pe termen lung, fără beneficii clare pentru sănătate, notează aceştia.
Limitările studiului
Cercetătorii au subliniat mai multe limitări inerente analizelor observaţionale bazate pe date de la populaţie. Astfel, cauza decesului poate fi uneori clasificată greşit, deşi mortalitatea este mult mai puţin influenţată de practicile de diagnostic decât incidenţa.
Totodată, în toate cazurile , analiza nu a putut face o distincţie definitivă între supradiagnostic şi diagnosticare mai precoce.
Unele tipuri de cancer care prezintă o incidenţă în creştere, dar o mortalitate stabilă, ar putea, teoretic, să reflecte un echilibru între creşterea reală a bolii şi îmbunătăţirea tratamentelor, însă cercetătorii consideră această ipoteză puţin probabilă.
De asemenea, studiul nu a putut lua în considerare toţi factorii potenţiali de confuzie care ar putea influenţa tendinţele cancerului, precum modificările în prevalenţa factorilor de risc, demografia populaţiei sau accesul la servicii medicale.
În plus, pe măsură ce registrele de cancer au devenit mai precise şi mai complete, unele tipuri rare de cancer au început să fie raportate mai des, ceea ce poate explica parţial creşterea aparentă a acestora.
Analiza s-a concentrat pe tendinţele generale, la nivelul întregii populaţii, şi este posibil să nu fi evidenţiat diferenţele importante care există între diferite subgrupuri demografice (în funcţie de vârstă şi sex) sau regiuni geografice.
