Răspândirea cancerului pancreatic pare să fie susţinută în principal de modificări epigenetice, şi nu de noi mutaţii apărute în ADN-ul tumoral. Un studiu realizat de cercetători de la Johns Hopkins Medicine arată că o gena joacă un rol central în stimularea creşterii şi invaziei celulelor metastatice, prin mecanisme care ţin de organizarea şi reglarea chimică a ADN-ului.
O cercetare, publicată, marţi, în revista Molecular Cancer, a urmărit identificarea genelor cu cel mai mare impact asupra creşterii celulelor de cancer pancreatic. Oamenii de ştiinţă au utilizat tehnologia CRISPR, un instrument de editare genetică ce permite secţionarea controlată a ADN-ului, pentru a inactiva selectiv genele analizate. Cercetătorii au considerat esenţiale pentru multiplicarea celulelor canceroase acele gene a căror oprire a dus la cea mai mare scădere a creşterii celulare.
Rezultatele au arătat că gena KLF5 (Krueppel-like factor 5) are cel mai puternic efect în promovarea creşterii şi invaziei celulelor metastatice. În analiza probelor provenite de la 13 persoane cu cancer pancreatic, zece au prezentat o expresie crescută a genei KLF5 în cel puţin o leziune metastatică, comparativ cu tumora primară.
Experimente suplimentare au arătat că KLF5 influenţează modul în care ADN-ul este compactat în celulă. Compactarea ADN-ului este un mecanism epigenetic, respectiv o formă de reglare a activităţii genelor care nu implică modificarea secvenţei genetice, ci schimbări chimice şi structurale ce determină activarea sau inactivarea acestora.
Cercetătorii au observat că variaţii relativ mici ale nivelului de activitate a genei KLF5 în celulele metastatice au fost asociate cu modificări mai ample ale capacităţii acestora de a creşte şi de a se răspândi.
Potrivit autorilor studiului, aceste date sugerează că, pentru a obţine un efect terapeutic, nu ar fi necesară oprirea completă a genei KLF5.
Mai mulţi compuşi anticancer aflaţi în dezvoltare ţintesc această genă, dar în prezent nu sunt aprobaţi pentru utilizare la pacienţi.
Echipa a mai constatat că, în celulele metastatice cultivate în laborator, KLF5 reglează cel puţin alte două gene, NCAPD2 şi MTHFD1, dar nu şi în celulele provenite din tumora primară. Aceste gene sunt cunoscute drept factori de reglare epigenetică, deoarece controlează activitatea altor gene prin adăugarea de grupări chimice la nivelul ADN-ului şi prin modificarea modului în care acesta este organizat.
Autorii concluzionează că metastazele din cancerul pancreatic nu par să fie determinate de mutaţii suplimentare faţă de tumora primară, ci de modificări epigenetice adiţionale care permit celulelor canceroase să crească şi să se dezvolte în alte zone ale organismului.
Gena KLF5 este descrisă ca un factor central în controlul acestor schimbări şi al unei reţele de gene implicate în procesul de metastazare şi în rezistenţa la tratament.
