Cercetătorii americani au descoperit o metodă de a „reactiva” sistemul imunitar astfel încât să recunoască şi să elimine mai eficient celulele canceroase, reducând riscul ca boala să reapară. Strategia, testată pe modele animale de cancer, ar putea deschide drumul către tratamente mai eficiente şi mai durabile pentru diverse tipuri de cancere.
O echipă de la Spitalul Johns Hopkins All Children’s, din Statele Unite, a reuşit să transforme tumorile considerate „reci” - acele formaţiuni care scapă de obicei recunoaşterii de către sistemul imunitar - în tumori „fierbinţi”, vizibile şi atacabile de către celulele de apărare ale organismului.
Tumorile „reci” se dezvoltă într-un micro-mediu imunologic inactiv, care împiedică limfocitele T şi B să le detecteze şi să le distrugă, ceea ce le face rezistente la tratamentele standard şi la imunoterapii.
Cercetătorii de la Johns Hopkins au căutat o modalitate de a „activa” acest micro-mediu, pentru a favoriza infiltrarea celulelor imune şi formarea de structuri specializate în interiorul tumorii.
Pornind de la cercetări anterioare în cancerul de sân, echipa a emis ipoteza că activarea simultană a două căi imune - STING (stimulator al genelor interferonului) şi receptorul limfotoxinei beta (LTβR) - ar putea transforma mediul tumoral şi stimula formarea de structuri limfoide terţiare (TLS) - formaţiuni imune asemănătoare unui ganglion limfatic. Acestea sunt mici „centre de comandă” imunitare care apar în zonele cu inflamaţie cronică şi joacă un rol crucial în lupta împotriva cancerului.
Structurile limfoide sunt formaţiuni de ţesut imunitar, acele zone în care se adună şi colaborează celulele de apărare ale organismului (limfocite, macrofage, celule dendritice). Cele mai cunoscute sunt ganglionii limfatici, dar există şi structuri limfoide terţiare (TLS) care se pot forma temporar în organe afectate de inflamaţie sau cancer. Aceste structuri acţionează ca nişte „mini-ganglioni” de urgenţă, apărând acolo unde e nevoie de un răspuns imunitar local.
În experimentele efectuate pe şoareci cu tumori mamare, pancreatice şi musculare, administrarea combinată a celor doi agenţi activatori a declanşat o reacţie imunitară intensă. Limfocitele T citotoxice (CD8+) au început să distrugă rapid celulele canceroase, iar în interiorul tumorilor s-au format mici vase de sânge specializate - venule endoteliale căptuşite cu celule endoteliale neobişnuit de înalte comparativ cu cele ale vaselor obişnuite - care funcţionează ca „porţi de acces” pentru limfocitele venite din circulaţie.
În loc să fie plate (cum sunt de obicei în majoritatea vaselor), aceste vase mici sunt „bombate” sau înălţate, facilitând astfel recunoaşterea şi trecerea limfocitelor (celule T şi B) în ţesutul afectat, unde acestea pot acţiona împotriva celulelor anormale.
Ganglionii limfatici funcţionează ca centre de comandă ale sistemului imunitar: filtrează limfa pentru a detecta celulele anormale (inclusiv cele canceroase) şi activează limfocitele T şi B, care pornesc atacul împotriva lor. Practic, ganglionii limfatici coordonează răspunsul de apărare al organismului împotriva cancerului.
O imagine cu fluorescenţă a unei structuri limfoide terţiare (TLS), o formaţiune imună asemănătoare unui ganglion limfatic, dezvoltată în interiorul tumorilor. Celulele B (alb) formează un agregat dens care constituie aceste TLS. Venulele endoteliale înalte (roşu), formate în jurul TLS, sunt vase de sânge specializate care acţionează ca porţi de acces pentru celulele imunitare către tumori, permiţând celulelor B şi T să fie recrutate din circulaţia sanguină în interiorul tumorii pentru a combate celulele canceroase. Sursă: Nature Immunology, septembrie 2025.
În interiorul acestor structuri limfoide, limfocitele B au produs anticorpi specifici şi s-au transformat în celule plasmatice şi celule de memorie cu viaţă lungă.
Cercetătorii au identificat anticorpi de tip IgG în sânge şi celule plasmatice persistente în măduva osoasă, semn că tratamentul a indus o protecţie imunitară de durată împotriva recidivei.
În paralel, a crescut şi numărul limfocitelor T helper (CD4+) şi al celor de memorie, rezultând o imunitate combinată, atât umorală (bazată pe anticorpi), cât şi celulară.
Potrivit autorilor studiului, inducerea terapeutică (declanşarea intenţionată, printr-un tratament, a unui proces biologic benefic) a acestor structuri limfoide în tumori care altfel nu ar genera un răspuns imun, oferă o nouă modalitate de a fortifica „infrastructura” naturală a organismului în lupta cu cancerul. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar ar putea fi antrenat să recunoască şi să respingă cancerul pe termen lung, reducând riscul de metastaze sau recidivă.
Cum abundenţa structurilor limfoide terţiare este asociată cu o supravieţuire mai bună în mai multe tipuri de cancer, autorii consideră că această combinaţie de activatori ai proteinelor STING şi LTβR ar putea îmbunătăţi eficienţa terapiilor existente, inclusiv a inhibitorilor punctelor de control imunitar şi a chimioterapiei.
Echipa Johns Hopkins investighează în continuare mecanismele implicate şi pregăteşte etapele necesare pentru testarea clinică a acestei abordări la pacienţi adulţi şi pediatrici.
Studiul, publicat recent în revista Nature Immunology, a fost susţinut de Institutul Naţional al Cancerului din cadrul NIH (Institutele Naţionale de Sănătat / National Institutes of Health, din Statele Unite).
