Cercetările continuă pentru a stabili cum pot fi integrate noile terapii în tratamentul cancerului pulmonar cu celule mici. Un studiu clinic internaţional a analizat dacă adăugarea imunoterapiei la tratamentul standard ar putea îmbunătăţi rezultatele pentru pacienţii diagnosticaţi în stadiu limitat al bolii.
Administrarea imunoterapiei în timpul şi după chimioradioterapie nu a îmbunătăţit supravieţuirea pacienţilor cu cancer pulmonar cu celule mici diagnosticat într-o fază localizată a bolii, potrivit rezultatelor unui studiu clinic internaţional, coordonat de NRG Oncology în colaborare cu Alliance for Clinical Trials in Oncology.
Rezultatele au fost publicate în Journal of Clinical Oncology.
Studiul nu şi-a atins obiectivul principal. Adăugarea agentului de imunoterapie atezolizumab la chimioterapie şi radioterapie nu a îmbunătăţit semnificativ supravieţuirea pacienţilor cu această formă de cancer.
În schimb, analiza datelor a indicat că radioterapia administrată de două ori pe zi a fost asociată cu o supravieţuire mai bună în această populaţie.
„Încă învăţăm cum să folosim cel mai bine imunoterapia în cancerul pulmonar cu celule mici în stadiu localizat. Administrarea imunoterapiei concomitent cu chimioradioterapia nu a îmbunătăţit supravieţuirea, dar nu am observat rezultate mai slabe sau probleme neaşteptate de siguranţă”, a declarat Helen J. Ross, profesor de medicină şi director al programelor de cercetare şi studii clinice la Rush Cancer Center din Chicago, cercetător principal al studiului din partea Alliance.
În cadrul studiului, radioterapia a fost administrată o dată sau de două ori pe zi, alegerea regimului de tratament fiind stabilită de cercetătorii studiului.
Deşi această variabilă nu a fost randomizată, analiza modului în care a fost împărţită doza de radioterapie sugerează că administrarea tratamentului de două ori pe zi ar putea fi asociată cu rezultate clinice mai bune.
Studii clinice realizate încă din anii 1990 au arătat că această schemă de tratament poate îmbunătăţi supravieţuirea pacienţilor cu cancer pulmonar cu celule mici în stadiu localizat, însă în Statele Unite doar aproximativ 20% dintre pacienţi primesc acest tip de tratament.
Tratamentul standard pentru această formă de cancer a fost, în mod tradiţional, chimioterapia administrată concomitent cu radioterapia.
Deşi imunoterapia a îmbunătăţit tratamentul pacienţilor cu boală în stadiu extins, la momentul proiectării studiului actual nu se ştia dacă utilizarea acesteia într-un stadiu mai precoce al bolii ar putea aduce beneficii.
Studiul LU005 a fost conceput pentru a răspunde acestei întrebări şi pentru a asigura, în acelaşi timp, o evaluare riguroasă a calităţii radioterapiei şi posibilitatea de a include o gamă cât mai variată de pacienţi.
Spre deosebire de studii anterioare, care au inclus doar pacienţi care au finalizat chimio-radioterapia fără progresia bolii, acest studiu a permis includerea pacienţilor după un singur ciclu de chimioterapie.
Această abordare a permis includerea pacienţilor mai devreme în cursul tratamentului şi evaluarea centralizată a planurilor de radioterapie.
Între mai 2019 şi decembrie 2023, studiul a inclus 544 de pacienţi din 218 centre din Statele Unite şi Japonia.
Participanţii au fost repartizaţi fie la tratamentul standard cu combinaţie concomitentă de chimio-radioterapie, fie la chimio-radioterapie plus imunoterapia cu atezolizumab, administrat intravenos (IV) la fiecare trei săptămâni, începând cu primul ciclu din studiu, corespunzător celui de-al doilea ciclu de chimioterapie.
Radioterapia toracică a fost administrată după una dintre două scheme de tratament: 45 Gy administrate de două ori pe zi timp de trei săptămâni sau 66 Gy administrate o dată pe zi timp de şase săptămâni şi jumătate.
Obiectivul principal al studiului a fost supravieţuirea globală.
Printre obiectivele secundare s-au numărat supravieţuirea fără progresia bolii, supravieţuirea fără metastaze la distanţă, rata de răspuns obiectiv, controlul local al tumorii şi siguranţa tratamentului.
Cercetătorii au constatat că adăugarea imunoterapiei atezolizumab nu a îmbunătăţit supravieţuirea fără progresia bolii şi nici supravieţuirea globală.
Supravieţuirea mediană globală a fost de 36,1 luni în grupul tratat doar cu chimioradioterapie şi de 31,1 luni în grupul care a primit şi atezolizumab.
Supravieţuirea mediană fără progresia bolii a fost de 11,4 luni în grupul cu tratament standard şi de 12,1 luni în grupul tratat cu imunoterapie.
Ambele grupuri au avut rezultate de supravieţuire mai bune decât cele raportate în studii clinice anterioare realizate în această populaţie.
Supravieţuirea mediană globală de 36,1 luni observată în grupul tratat doar cu chimioradioterapie se numără printre cele mai lungi raportate într-un studiu randomizat la pacienţi cu cancer pulmonar cu celule mici în stadiu localizat.
O observaţie importantă a studiului a fost beneficiul constant asociat cu radioterapia administrată de două ori pe zi.
Deşi această schemă de tratament este susţinută de dovezi acumulate de-a lungul mai multor decenii, utilizarea ei în practica clinică rămâne limitată, în parte din cauza dificultăţilor logistice pentru pacienţi, îngrijitori şi echipele medicale.
În studiul LU005, medicii au putut alege dacă radioterapia este administrată o dată pe zi sau de două ori pe zi. Analiza rezultatelor a arătat că pacienţii care au primit radioterapie de două ori pe zi au avut o supravieţuire mai bună decât cei trataţi o dată pe zi, indiferent dacă au primit sau nu imunoterapie.
În grupul tratat doar cu chimio-radioterapie, pacienţii care au primit radioterapie o dată pe zi au avut un risc de deces cu 51% mai mare decât cei trataţi cu radioterapie de două ori pe zi. O tendinţă similară în favoarea radioterapiei administrate de două ori pe zi a fost observată şi în grupul care a primit imunoterapia atezolizumab.
Potrivit autorilor, rezultatele studiului LU005 confirmă, pe baza unui studiu clinic amplu şi riguros controlat, că radioterapia toracică administrată în doză totală de 45 Gy, de două ori pe zi, ar trebui să rămână schema preferată pentru pacienţii cu cancer pulmonar cu celule mici în stadiu localizat.
