Un studiu internaţional a identificat cauze genetice necunoscute până acum ale unei forme ereditare de orbire şi deschide noi direcţii pentru diagnosticarea bolilor genetice oculare. Cercetarea arată că modificări ale unor segmente de ADN care nu produc proteine pot avea un rol esenţial în pierderea vederii.
Un grup de cercetători de la Centrul Medical al Universităţii Radboud, din Olanda, şi Universitatea Basel, din Elveţia, a descoperit noi cauze genetice ale retinitei pigmentare, o boală oculară ereditară. Studiul lor arată că modificări ale unor regiuni specifice de ADN implicate în procesarea informaţiei genetice pot duce la apariţia bolii.
Rezultatele au fost publicate, vineri, în revista Nature Genetics. Studiul marchează un pas important în înţelegerea geneticii bolilor oculare ereditare.
Retinita pigmentară afectează aproximativ una din 5.000 de persoane la nivel mondial. Boala determină iniţial dificultăţi de vedere pe timp de noapte, urmate de îngustarea progresivă a câmpului vizual, cunoscută ca „vedere în tunel”. În multe cazuri, evoluţia duce la orbire.
Afecţiunea este cauzată de moartea treptată a celulelor cu bastonaşe şi conuri din retină.
Deşi sunt cunoscute peste o sută de gene asociate cu retinita pigmentară, la 30–50% dintre pacienţi cauza genetică rămâne neidentificată, chiar şi după testări ADN extinse.
Echipa de la Radboudumc a reuşit acum să clarifice o parte din aceste cazuri.
Cercetarea a pornit de la o familie din Statele Unite, formată dintr-un tată şi opt copii afectaţi de orbire şi alte afecţiuni genetice.
Analiza iniţială nu a identificat mutaţii în genele cunoscute, asociate cu retinita pigmentară. Cercetătorii au secvenţiat întregul ADN al părinţilor şi copiilor, identificând alte probleme de sănătate, dar nu şi boala oculară.
Investigaţiile ulterioare au dus la identificarea unei variante genetice într-o genă numită RNU4-2.
RNU4-2 este o genă neobişnuită, deoarece nu produce o proteină, ci doar ARN. ARN-ul rezultat se asociază cu proteine şi alte molecule de ARN, formând un complex implicat în splicing, procesul prin care informaţia genetică este pregătită înainte ca celula să producă proteine.
Variante ale acestei gene fuseseră anterior asociate cu tulburări de dezvoltare, însă mutaţia identificată în această familie afectează un punct critic al structurii ARN-ului, perturbând un mecanism de reglare important pentru retină şi ducând, în final, la orbire.
Ulterior, cercetătorii de la Universitatea din Basel, au analizat ADN-ul a 5.000 de pacienţi cu retinită pigmentară a căror cauză genetică nu fusese stabilită. Analiza a identificat, pe lângă RNU4-2, alte patru gene similare implicate în boală. În total, a fost obţinut un diagnostic molecular pentru 153 de persoane din 67 de familii.
Aceste variante genetice explică aproximativ 1,4% din cazurile de retinită pigmentară anterior nerezolvate la nivel mondial.
Descoperirea are o importanţă deosebită, deoarece demonstrează că segmentele de ADN care nu codifică proteine pot fi esenţiale în bolile ereditare ale retinei, un lucru care nu a mai fost demonstrat până acum.
Pentru familia care a stat la baza cercetării, rezultatele au avut un impact direct: cauza orbirii a fost, în sfârşit, identificată, iar acest lucru le permite membrilor să ia decizii informate privind viitorul familial şi riscul de transmitere a afecţiunii.
Autorii subliniază că rezultatele nu se limitează la retinita pigmentară şi arată importanţa analizării genelor care nu codifică proteine în cercetarea bolilor ereditare.
