Infecţiile frecvente din copilărie pot avea consecinţe neaşteptate asupra pielii. Un nou studiu arată cum o infecţie streptococică în gât (faringită streptococică) poate modifica comportamentul unor celule imune şi poate declanşa brusc o formă de psoriazis, în special la copii şi tineri.
O infecţie streptococică la nivelul gâtului poate favoriza apariţia psoriazisului gutat prin modificarea comportamentului unor celule imune esenţiale, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Institutul Karolinska, care va fi publicat în numărul din luna martie al revisti The Lancet - eBioMedicine.
Rezultatele oferă o explicaţie biologică pentru asocierea cunoscută între infecţia streptococică şi inflamaţia bruscă a pielii.
Cercetătorii au analizat probe de sânge şi de piele de la pacienţi cu psoriazis gutat, utilizând tehnologii la nivel de celulă unică. Aceste metode le-au permis să examineze în detaliu sute de mii de celule imune individuale.
Analiza a arătat că neutrofilele, cel mai numeros tip de celule imune din sânge, îşi modifică comportamentul în funcţie de mediul în care se află în timpul unei infecţii streptococice.
Cea mai importantă descoperire a fost identificarea unui grup de neutrofile capabile să prezinte antigene. Antigenele sunt fragmente din agenţi patogeni care transmit semnale către alte celule ale sistemului imunitar şi determină modul în care acestea reacţionează în cadrul răspunsului imun.
Aceste neutrofile care au capacitatea de a prezenta antigene s-au acumulat în pielea afectată a pacienţilor cu psoriazis gutat şi au fost capabile să activeze limfocitele T, un tip de celule implicate în inflamaţie. Activarea limfocitelor T poate contribui la apariţia inflamaţiei cutanate.
Autorii subliniază că, deşi era cunoscut faptul că o infecţie streptococică poate preceda psoriazisul gutat, mecanismul biologic nu era cunoscut. Rezultatele actuale indică o legătură între infecţia streptococică şi inflamaţia pielii prin acumularea în tegument a neutrofilelor care prezintă antigene.
Pentru a identifica particularităţile acestor celule, cercetătorii au comparat neutrofilele din sângele pacienţilor cu psoriazis cu cele ale persoanelor sănătoase şi cu cele ale pacienţilor cu inflamaţie pulmonară severă asociată infecţiei cu streptococ. Această comparaţie a permis evidenţierea caracteristicilor specifice neutrofilelor din psoriazisul gutat.
Echipa a analizat şi modul în care neutrofilele comunică cu alte celule, prin studierea interacţiunilor receptor–ligand, acele semnale moleculare prin care celulele coordonează răspunsul imun. Rezultatele sugerează că neutrofilele nu sunt doar celule implicate în prima linie de apărare, ci pot avea un rol mai larg în modelarea răspunsului imun, aspect relevant pentru dezvoltarea viitoarelor tratamente.
Următoarea etapă a cercetării vizează confirmarea acestor rezultate în grupuri mai mari şi mai diverse de pacienţi, inclusiv la persoane cu psoriazis în plăci, pentru a stabili dacă neutrofilele care prezintă antigene pot deveni markeri predictivi sau ţinte terapeutice.
Cercetătorii intenţionează, de asemenea, să clarifice ce semnale moleculare determină schimbarea comportamentului neutrofilelor şi cum interacţionează acestea cu limfocitele T în fazele timpurii ale inflamaţiei autoimune.
Studiul a fost realizat în colaborare cu Spitalul Universitar Karolinska şi cu LEO Foundation Skin Immunology Research Center din cadrul Universităţii din Copenhaga. Recrutarea pacienţilor a fost coordonată de medici dermatologi de la Spitalul Universitar Karolinska,, care au avut o contribuţie majoră la desfăşurarea cercetării.
