Cercetători din Taiwan şi Belgia au creat un test de laborator capabil să prezică severitatea afectării cerebrale la copiii diagnosticaţi cu sindromul FOXG1, o boală genetică rară şi severă, care provoacă dizabilităţi multiple, precum întârzieri de dezvoltare, epilepsie şi dizabilităţi intelectuale severe. Specialiştii în sănătate şi medicii pediatri pot astfel identifica din timp mutaţiile cu risc crescut, deschizând calea către intervenţii personalizate încă din perioada neonatală.
Sindromul este cauzat de mutaţii spontane în gena FOXG1, care joacă un rol esenţial în dezvoltarea timpurie a creierului.
Noua metodă de testare în laborator i-ar putea ajuta pe medici să anticipeze cât de grav va fi afectat creierul unui copil cu sindromul FOXG1, o afecţiune de neurodezvoltare rară, care afectează, printre altele, dezvoltarea motricităţii (a mişcărilor), dezvoltarea cognitivă şi vorbirea.
Această abordare ar putea susţine intervenţii mai timpurii şi personalizate pentru copiii cu mutaţii ale acestei gene.
Funcţia specifică a genei FOXG1 nu este pe deplin cunoscută, dar se ştie că aceasta joacă un rol în dezvoltarea creierului şi în special într-o regiune a creierului embrionar, cunoscută ca telencefal, care controlează acţiunile voluntare, limbajul, percepţia senzorială, de învăţare şi memorie.
Studiul, publicat luni în revista Molecular Psychiatry, prezintă primul test practic care arată dacă anumite mutaţii ale genei FOXG1 (responsabilă de reglarea transcripţiei) pot duce la probleme uşoare sau severe ale creierului.
Genele responsabile de reglarea transcripţiei produc o proteină, numită factor de transcripţie, ce controlează activitatea altor gene - mai simplu spus, ele au rolul de a „dirija” când, unde şi cât de intens sunt activate sau dezactivate alte gene dintr-o celulă.
În cazul mutaţiilor, gena FOXG1 sintetizează proteina G1 defectă. Defectul proteinei duce la blocarea factorului de transcriere, ceea ce înseamnă că nu ajută la reglarea activităţii altor gene.
Un deficit de această proteină perturbă dezvoltarea normală a creierului înainte de naştere şi pare să stea la baza malformaţiilor cerebrale şi a problemelor de dezvoltare severe caracteristice sindromului FOXG1.
Mutaţiile în această genă duc la agnezie parţială sau completă a corpului calos. Acest lucru înseamnă că partea creierului care leagă cele două emisfere cerebrale fie este dezvoltată parţial, fie nu este deloc prezentă (agnezie completă), ceea ce poate duce la dizabilităţi cognitive, tonus muscular scăzut, probleme de vedere, percepţia redusă a durerii.
Această afecţiune a fost descrisă anterior ca o variantă congenitală a sindromului Rett, care este o tulburare similară a dezvoltării timpurii.
Sindromul FOXG1 afectează copiii din toată lumea, cu o incidenţă estimată de 1 la 30.000 de născuţi-vii, conform unui studiu din 2020 realizat de López-Rivera şi colaboratorii, publicat în revista Brain.
Aproximativ 1.200 de cazuri confirmate sunt documentate în registre globale.
În acest studiu, echipa a analizat imagini cerebrale şi date clinice de la 14 persoane diagnosticate cu sindrom FOXG1 din Europa, America de Nord, Japonia şi Taiwan.
Apoi, au testat variantele genetice patogene (care cauzează boala) utilizând trei tipuri de teste de laborator şi au estimat cu succes severitatea afectării cerebrale în peste 90% dintre cazuri.
Testele includ măsurarea expresiei proteinei, verificarea modului în care FOXG1 reglează genele esenţiale dezvoltării cerebrale şi evaluarea modului în care variantele umane FOXG1 afectează migrarea neuronală la embrioni de şoarece.
„Această metodă le oferă medicilor mai mult decât o simplă confirmare a prezenţei unei mutaţii genetice, permiţându-le să înţeleagă cât de grav poate afecta aceasta organismul pacientului. Este un pas major spre medicina de precizie pentru familiile afectate de această boală genetică. Pentru prima dată, putem evalua impactul patogenic al anumitor mutaţii FOXG1 şi estima diferite niveluri de severitate la pacienţi, paşi esenţiali în personalizarea îngrijirii”, a declarat prof. Jin-Wu Tsai de la Universitatea Naţională Yang Ming Chiao Tung (NYCU), autorul principal al studiului, citat într-un comunicat.
Autorii afirmă că testul ar putea avea potenţial în viitor pentru diagnosticarea prenatală sau neonatală şi ar putea ajuta părinţii şi clinicienii să ia decizii mai informate.
Simptomele diferă semnificativ de la un copil la altul, iar în unele situaţii pot fi extrem de grave, incluzând dizabilitate intelectuală, crize epileptice şi afectare severă a limbajului.
Până în prezent, aceste variaţii au fost greu de explicat sau de anticipat, ceea ce poate crea confuzie în rândul familiilor cu privire la necesitatea unei consilieri medicale suplimentare, despre cât de serioasă este situaţia şi ce decizii trebuie luate după primirea diagnosticului.
Deşi studiul nu abordează tratamentul, autorii cred că descoperirile lor ar putea contribui la depăşirea acestor provocări şi vin să sprijine cercetările viitoare privind terapii ţintite pentru variantele specifice ale genei FOXG1.
„Bolile rare generează adesea mai multe incertitudini decât soluţii pentru familiile afectate. Ne dorim ca acest instrument de diagnostic să contribuie la reducerea acestor incertitudini. Prin capacitatea de a evalua din timp şi cu precizie severitatea bolii, inclusiv în perioada prenatală sau neonatală, folosind tehnici moderne de secvenţiere genetică, putem ghida mai bine intervenţiile viitoare şi oferi un sprijin mai eficient copiilor şi familiilor care se confruntă cu această afecţiune gravă”, a adăugat dr. Wang-Tso Lee, profesor şi director al Spitalului pentru Copii din cadrul Universităţii Naţionale din Taiwan (NTU), coautor principal al studiului.
Deşi studiul se bazează pe un număr restrâns de cazuri şi utilizează metode de laborator avansate, încă inaccesibile în practica medicală de rutină, rezultatele furnizează dovezi preliminare valoroase, care ar putea deschide calea către strategii de diagnostic mai personalizate.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii de validare extinse şi a dezvoltării unor instrumente de testare mai accesibile, înainte ca această metodă să poată fi adoptată pe scară largă în practica medicală curentă.
Scanări RMN la doi pacienţi cu sindrom FOXG1 arată conexiunea dintre emisferele cerebrale (corpul calos) sub forma unui arc luminos central, vizibil complet la pacientul din stânga şi parţial absent în cazul mai sever din dreapta. Credit: Universitatea Naţională Yang Ming Chiao Tung, Taiwan, 19 iunie 2025
