Obiceiurile simple de igienă orală ar putea avea implicaţii neaşteptate pentru sănătatea cardiovasculară. O echipă de cercetători de la Universitatea Hiroshima, din Japonia, a identificat un mecanism prin care o bacterie implicată în boala parodontală pătrunde în inimă, provocând modificări structurale şi crescând riscul de fibrilaţie atrială. Aceste descoperiri evidenţiază faptul că sănătatea orală ar putea aduce beneficii şi în domeniul cardiovascular.
Medicii au observat că persoanele cu parodontită, o formă comună de boală gingivală, par mai predispuse la probleme cardiovasculare.
O meta-analiză recentă a asociat această afecţiune cu un risc cu 30% mai mare de a dezvolta fibrilaţie atrială, o tulburare de ritm cardiac potenţial gravă, ce poate duce la AVC (accident vascular cerebral), insuficienţă cardiacă şi alte complicaţii care pun viaţa în pericol.
La nivel mondial, cazurile de fibrilaţie atrială aproape s-au dublat în mai puţin de un deceniu, crescând de la 33,5 milioane în 2010 la aproximativ 60 de milioane în 2019. Interesul ştiinţific este în continuă creştere faţă de posibila implicare a bolii gingivale în această evoluţie ascendentă.
Cercetări anterioare au indicat inflamaţia ca fiind un potenţial vinovat. Atunci când celulele imune din gingii reacţionează la infecţie, semnalele chimice eliberate pot ajunge în sânge, alimentând inflamaţia sistemică ce poate afecta organe îndepărtate de cavitatea bucală.
Însă inflamaţia nu reprezintă singura ameninţare asociată cu gingiile afectate. Cercetătorii au descoperit ADN provenit de la bacterii orale patogene în muşchiul cardiac, în valve şi chiar în plăcile aterosclerotice.
Dintre acestea, P. gingivalis s-a evidenţiat prin rolul său asociat cu multiple afecţiuni sistemice, inclusiv Alzheimer, diabet şi anumite forme de cancer. Bacteria a fost detectată anterior în creier, ficat şi placentă, însă modul în care reuşeşte să ajungă în inimă a rămas până în prezent neclar.
Echipa de cercetători de la Universitatea Hiroshima (HU) a evidenţiat într-un studiu faptul că bacteria parodontală Porphyromonas gingivalis (P. gingivalis) are capacitatea de a pătrunde în circulaţia sanguină şi de a ajunge la nivelul inimii.
Acolo, contribuie în mod silenţios la dezvoltarea ţesutului fibros (fibroză), afectând structura inimii, perturbând transmiterea semnalelor electrice şi crescând riscul de apariţie a fibrilaţiei atriale.
Acest studiu, realizat pe modele animale şi subiecţi umani, publicat recent în revista Circulation, oferă primele dovezi clare că P. gingivalis din gingii poate ajunge în atriul stâng, indicând o posibilă cale microbiană care leagă parodontoza de fibrilaţia atrială.
„Relaţia cauzală dintre parodontită şi fibrilaţia atrială nu este încă pe deplin înţeleasă, dar răspândirea bacteriilor parodontale prin sânge ar putea conecta aceste afecţiuni”, a declarat Shunsuke Miyauchi, autor principal al studiului şi profesor asistent la Graduate School of Biomedical and Health Sciences, citat într-un comunicat al universităţii HU.
Dintre diferitele bacterii parodontale, P. gingivalis este foarte patogenă pentru parodontită şi unele boli sistemice din afara cavităţii orale, notează autorii.
În acest studiu, atenţia cercetătorilor s-a concentrat asupra a două aspecte esenţiale: capacitatea bacteriei P. gingivalis de a migra din leziunea parodontală către atriul stâng şi influenţa acesteia asupra progresiei fibrozei atriale şi apariţiei fibrilaţiei atriale.
Analiza legăturii dintre boala gingivală şi fibrilaţia atrială
Pentru a simula modul în care P. gingivalis ar putea părăsi cavitatea bucală şi ar putea produce daune în altă parte, cercetătorii au creat un model pe şoarece folosind tulpina agresivă W83 a bacteriei.
Şoarecii masculi de 13 săptămâni au fost împărţiţi în două grupuri: unul infectat la nivelul pulpei dentare, celălalt neinfectat. Fiecare grup a fost împărţit în subgrupuri şi observat timp de 12 sau 18 săptămâni pentru a evalua riscurile cardiovasculare ale expunerii prelungite.
Stimularea intracardiacă, o tehnică de diagnostic pentru aritmii, nu a arătat diferenţe de risc între grupuri după 12 săptămâni. Însă după 18 săptămâni, testele au arătat că şoarecii infectaţi prezentau un risc de şase ori mai mare de a dezvolta aritmii cardiace, fibrilaţia atrială fiind declanşată în 30% dintre cazuri, comparativ cu doar 5% în grupul de control.
Pentru a verifica dacă modelul reproduce fidel parodontita, cercetătorii au analizat leziunile maxilare şi au găsit semnele caracteristice ale acestei boli, inclusiv distrugerea pulpei dentare şi microabcese provocate de P. gingivalis. Dar daunele nu s-au oprit aici. Bacteria a fost identificată şi în atriul stâng al inimii, unde ţesutul infectat devenise rigid şi fibros.
Folosind amplificarea izotermă mediată în buclă (LAMP) pentru detectarea semnăturilor genetice specifice, echipa a confirmat că tulpina introdusă de P. gingivalis era prezentă în inimă. În schimb, şoarecii neinfectaţi aveau dinţi sănătoşi şi nici urmă de bacterie în mostrele de ţesut cardiac.
La 12 săptămâni după infecţie, şoarecii expuşi la P. gingivalis prezentau deja mai multe cicatrici cardiace decât cei neinfectaţi. La 18 săptămâni, gradul de fibroză ajunsese la 21,9%, faţă de 16,3% în grupul de control, ceea ce sugerează că bacteria nu doar declanşează leziuni cardiace precoce, ci şi le accelerează în timp.
Această legătură îngrijorătoare nu a fost observată doar la şoareci.
Colorarea imunohistochimică la şoareci evidenţiază pătrunderea bacteriei Porphyromonas gingivalis (verde) în muşchiul cardiac prin vasele mici de sânge din atriul stâng. Credit: Shunsuke Miyauchi/Universitatea Hiroshima, 9 mai 2025
Într-un studiu clinic separat, cercetătorii au examinat ţesut atrial stâng prelevat de la 68 de pacienţi cu fibrilaţie atrială, supuşi intervenţiilor chirurgicale. Prezenţa P. gingivalis a fost confirmată şi în aceste mostre de ţesut uman, fiind identificată în concentraţii mai ridicate la pacienţii care sufereau de boală gingivală severă.
Studiile anterioare au arătat că P. gingivalis poate invada celulele gazdă şi poate evita distrugerea de către autofagozomi, sistemul celular de eliminare a deşeurilor.
Această abilitate de a se ascunde în celule îi permite să păcălească apărarea imună şi să declanşeze suficientă inflamaţie pentru a provoca daune. Şoarecii infectaţi au prezentat o creştere a galectinei-3, un biomarker al fibrozei, şi o expresie crescută a genei Tgfb1, implicată în inflamaţie şi cicatrizare.
Descoperirile sugerează că periajul, folosirea aţei dentare şi controalele stomatologice regulate ar putea face mai mult decât să menţină igiena orală, contribuind şi la protejarea inimii. Menţinerea sănătăţii gingiilor ar putea împiedica pătrunderea bacteriilor în organism, prevenind astfel consecinţe grave asupra sănătăţii.
„P. gingivalis invadează sistemul circulator prin leziunile parodontale şi se deplasează către atriul stâng, unde nivelul de încărcătură bacteriană se corelează cu gradul de severitate clinică al parodontitei. Odată ajuns în atriul cardiac, agravează fibroza atrială, ceea ce determină o susceptibilitate crescută pentru apariţia fibrilaţiei atriale”, a explicat prof. Miyauchi.
Prin urmare, tratamentul parodontal, capabil să împiedice accesul P. gingivalis în circulaţia sistemică, ar putea avea un rol esenţial în prevenirea şi gestionarea fibrilaţiei atriale, a concluzionat acesta.
„În continuare, investigăm mecanismele specifice prin care P. gingivalis afectează cardiomiocitele atriale”, a completat cercetătorul japonez.
Eforturile echipei se îndreaptă şi spre dezvoltarea unui model de colaborare între specialişti, medici şi stomatologi, cu scopul de a optimiza îngrijirea bolilor cardiovasculare, precum fibrilaţia atrială, cu intenţia de a extinde această abordare la scară naţională în Japonia.
