Legătura dintre intestin şi creier este intens studiată, iar cercetări recente sugerează că această comunicare ar putea fi una directă. Un nou studiu experimental arată că bacterii din intestin pot ajunge în creier în anumite condiţii, oferind o posibilă explicaţie pentru conexiunile observate între sănătatea intestinală şi bolile neurologice.
Studii anterioare au arătat că există o influenţă reciprocă între activitatea intestinală şi funcţia creierului.
Într-un nou studiu, cercetători de la Universitatea Emory, din Statele Unite, arată că un regim alimentar bogat în grăsimi determină pătrunderea bacteriilor intestinale în creier.
Echipa a folosit mai multe modele de şoareci pentru a induce o permeabilitate crescută a intestinului, o situaţie în care bariera intestinală devine mai puţin eficientă. Cercetătorii au studiat modele de şoareci hrăniţi cu diete bogate în grăsimi, asociate cu ateroscleroza, dar şi modele modificate genetic pentru a reproduce caracteristici ale bolii Alzheimer şi ale bolii Parkinson.
În mod obişnuit, afectarea barierei intestinale permite bacteriilor să pătrundă în sânge şi să provoace infecţii.
În acest studiu, cercetătorii au identificat în creier cantităţi foarte mici de bacterii similare celor din intestin, fără ca acestea să fie prezente în sânge. Aceste bacterii au fost detectate în creier atât în cazul permeabilităţii intestinale induse prin dietă, cât şi în modelele de boală.
Analize suplimentare au arătat că sângele nu pare să fie principala cale de transport.
Atunci când nervul vag, principala cale de comunicare dintre intestin şi creier, a fost blocat, numărul bacteriilor detectate în creier a scăzut semnificativ. Acest rezultat sugerează că nervul vag ar putea fi traseul prin care bacteriile ajung în creier.
Autorii studiului notează că aceste date indică existenţa unei axe de migrare a bacterilor din intestin către creier, influenţată de factori de mediu, precum regimul alimentar, şi de factori genetici. Ei subliniază însă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă acest fenomen apare şi la oameni.
Ideea că bacteriile pot ajunge din intestin în creier nu este complet nouă, însă acest studiu oferă unele dintre cele mai clare dovezi experimentale de până acum, obţinute la animale vii.
În alte cercetări, urme de bacterii au fost identificate în creierul persoanelor decedate cu boala Alzheimer, dar fără a demonstra dinamica acestui proces în organismul viu.
În experimentele actuale, după transferul unor microorganisme intestinale la şoareci, bacteriile au fost detectate ulterior doar în intestin şi în creier, nu şi în alte ţesuturi.
Cercetătorii atrag atenţia asupra unor limitări ale studiului, printre care, faptul că numărul bacteriilor identificate în creier a fost extrem de redus, iar impactul lor asupra inflamaţiei sau asupra apariţiei bolilor nu este încă clar.
Rezultatele se adaugă unui număr tot mai mare de studii care indică legături între inflamaţia intestinală şi afecţiunile neurodegenerative, precum boala Alzheimer, sau tulburările de dispoziţie, însă relaţiile de cauzalitate nu sunt încă stabilite.
Pe termen lung, aceste descoperiri ar putea orienta dezvoltarea unor terapii care să vizeze microbiomul intestinal, dar o astfel de abordare necesită confirmarea unei relaţii directe de cauză şi efect. Potrivit autorilor, unul dintre aspectele importante ale studiului este faptul că sugerează posibilitatea ca dezvoltarea unor afecţiuni neurologice să fie iniţiată la nivel intestinal.
Un rezultat suplimentar observat a fost că, atunci când şoarecii hrăniţi iniţial cu diete bogate în grăsimi au revenit la o alimentaţie normală, bacteriile nu au mai fost detectabile în creier. Această observaţie indică faptul că efectele ar putea fi reversibile dacă permeabilitatea intestinală este corectată.
Cercetătorii continuă să investigheze multiplele mecanisme prin care intestinul şi creierul comunică, inclusiv prin sistemul imunitar, sistemul nervos şi reacţii biochimice. Noul studiu sugerează că, în anumite condiţii, această comunicare poate implica şi migrarea directă a bacteriilor.
Studiul a fost publicat în revista PLOS Biology.
