Fenomenul aparentelor "reinfectări" cu coronavirusul SARS-CoV-2 se explică prin testele fals-pozitive, deoarece dispozitivele RT-PCR folosite pentru testare sunt foarte sensibile şi detectează fragmente din ARN-ul virusului rămas în organism, arată un studiu realizat în Coreea de Sud.
Testarea pozitivă a pacienţilor după ce aceştia au fost consideraţi vindecaţi i-a intrigat pe experţi, care nu aveau o explicaţie clară pentru această situaţie.
În Coreea de Sud, peste 270 de cazuri de aparentă reinfectare au fost raportate, însă astfel de situaţii s-au înregistrat şi în alte ţări, inclusiv în România.
Însă un nou studiu realizat de cercetători sud-coreeni pe aceste cazuri, citat de agenţia Yonhap, arată că testele care au sugerat posibile reinfectări sunt în realitate fals-pozitive.
Mai exact, testele au detectat prezenţa ARN-ului viral în organismul pacienţilor vindecaţi, însă aceasta este explicată de prezenţa unor fragmente "moarte" ale virusului.
Cercetătorii argumentează că testele RT-PCR folosite pentru Covid-19 sunt foarte sensibile şi pot detecta prezenţa ARN chiar şi din fragmente virale rămase în organism după vindecare, dar acest lucru nu înseamnă că virusul este activ sau că se poate vorbi de "reinfectare".
Potrivit experţilor de la Centrul pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din Coreea de Sud, fragmente din ARN-ul viral pot rămâne în celulă chiar dacă virusul nu mai este activ.
IMUNITATEA LA CORONAVIRUSURI
Noul studiu confirmă teoria multor experţi, care consideră că nu este posibilă reinfectarea pacienţilor cu virusul după ce s-au vindecat – o ipoteză care ar pune sub semnul întrebării chiar posibilitatea dezvoltării unui vaccin.
Experţii se bazează pe ceea ce se cunoaşte deja în legătură cu alte coronavirusuri mai vechi, la care infectarea şi vindecarea generează anticorpi ce protejează cel puţin 40 de săptămâni împotriva reinfectării.
Astfel, SARS-CoV-2 face parte din categoria betacoronavirusurilor, care mai include coronavirusurile SARS-CoV-1 (care a provocat epidemia SARS din 2002-2003), MERS, HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 (ultimele două provocând răceli).
Imunitatea la HCoV-OC43 şi HCoV-HKU1 dispare în mai puţin de un an (cel mult 45 de săptămâni), în timp ce infecţia cu SARS-CoV-1 generează o imunitate de mai lungă durată.