Tumorile maligne îşi pot spori capacitatea de a supravieţui şi de a se răspândi prin suprimarea celulelor imune antitumorale din vecinătatea lor, dar un studiu condus de cercetătorii de la Weill Cornell Medicine şi NewYork-Presbyterian a descoperit o nouă modalitate de a contracara acest efect imunosupresiv.
Într-un studiu publicat săptămâna aceasta în Nature Cancer, cercetătorii au identificat un set de factori anti-imunosupresori secretaţi de celulele club (cunoscut anterior ca celulele Clara), care se găsesc în căile respiratorii mici (bronhiole) ale plămânilor.
Ei au arătat, într-un model de cancer pulmonar pe şoareci, că aceşti factori din celulele club inhibă celulele imunosupresoare foarte potente numit celule supresoare derivate din celule mieloide (MDSCs, o familie de celule care provin din celulele stem ale măduvei osoase), pe care tumorile le recrutează adesea pentru a le ajuta să se sustragă răspunsurilor imune antitumorale.
Inhibarea MDSCs a dus la o creştere a numărului de limfocite T antitumorale în zona tumorii şi a îmbunătăţit foarte mult eficacitatea imunoterapiei cu inhibitori PD-1, aprobată de FDA.
„Aceşti factori secretaţi de celulele club sunt capabili să anuleze celulele supresoare imune care ajută tumorile să scape de un răspuns antitumoral eficient. Suntem încântaţi de posibilitatea de a dezvolta factorii celulelor club într-un tratament pentru cancer“, spune unul dintre autorii principali ai studiului, dr. Vivek Mittal, director al centrului de cercetare a cancerului pulmonar, Neuberger Berman, şi profesor-cercetător în chirurgia cardiotoracică la Weill Cornell Medicine.
Cercetarea face parte dintr-un efort ştiinţific amplu din ultimele decenii pentru găsirea unor modalităţi de a valorifica sistemul imunitar împotriva cancerelor. Acest efort s-a concretizat în tratamente, cum ar fi "inhibitori ai punctului de control imunitar" (ICIs), care anulează parţial efectele imunosupresoare ale tumorilor.
În ultimii ani, oncologii au observat, de asemenea, că radiaţiile ionizante, mult timp un tratament standard pentru multe tipuri de cancer, pot şi ele să anuleze suprimarea imună şi, astfel, pot spori eficacitatea tratamentelor ICI.
Echipa doctorului Mittal a urmărit să determine modul în care radiaţiile produc acest efect de îmbunătăţire a sistemului imunitar.
Pe un model de şoareci cu carcinom pulmonar fără celule mici, cea mai comună formă de cancer pulmonar, ei au stabilit mai întâi că acest efect a atins un vârf la o doză moderată de radiaţii şi a mărit de patru ori, (a crescut şansele cu 40%), rata şoarecilor trataţi cu ICI care au supravieţuit fără tumori până la sfârşitul celor două luni cât a durat perioada de observaţie.
Cercetătorii au descoperit apoi că radiaţiile au acest efect prin activarea şi stimularea proliferării celulelor club din plămâni, despre care se ştia că ajută la protejarea şi repararea căilor respiratorii sensibile, în parte prin reducerea inflamaţiei.
„Este posibil să vedem o stimulare de vârf a acestor celule la o anumită doză de radiaţii, deoarece o doză mai mică nu stresează suficient celulele, în timp ce o doză mai mare le ucide“, spune celălalt co-autor principal al studiului, dr. Nasser Altorki, şef al diviziei de chirurgie toracică la Weill Cornell Medicine şi NewYork-Presbyterian/Weill Cornell Medical Center.
Celulele club activate secretă diferite molecule, iar cercetătorii au descoperit că ar putea înlocui radiaţia cu un "cocktail de celule club" format din opt astfel de molecule şi ar putea obţine, în esenţă, acelaşi rezultat îmbunătăţit ca şi ICI.
Ei au stabilit, de asemenea, că efectul restabilirii imune, datorat secreţiei moleculelor din celule club, provine prin inhibarea MDSCs, care au fost mult timp văzute ca un obstacol în calea îmbunătăţirii eficacităţii imunoterapiilor pentru cancer.
Pentru a confirma relevanţa acestor constatări de laborator pentru cancerele umane, cercetătorii au analizat serul de sânge prelevat de la pacienţii cu cancer pulmonar într-un studiu clinic de radioterapie plus ICI.
Ei au observat că nivelurile unei molecule cheie din cocktailul celulelor club, CC10, au fost semnificativ crescute la majoritatea pacienţilor a căror condiţie s-a îmbunătăţit în urma tratamentului (5 din 8), dar în niciunul (0 din 9) dintre pacienţii a căror stare nu s-a îmbunătăţit, sugerând că CC10 poate ajuta la îmbunătăţirea stării de sănătate a pacienţilor.
Cercetătorii lucrează acum pentru a determina care dintre moleculele din cocktailul celulelor club sunt cele mai importante pentru inhibarea MDSCs şi îmbunătăţirea tratamentelor de cancer.
De asemenea, ei intenţionează să investigheze dacă aceste molecule pot inhiba MDSCs şi în alte contexte tumorale. Ei speră că aceste molecule provenite din secreţia celulelor club vor fi în măsură să îmbunătăţească nu doar tratamentele pacienţiilor cu cancer pulmonar fără celule mici, dar se vor dovedi eficiente şi în tratarea altor tipuri de cancer.
Cercetătorii cred, de asemenea, că aceste molecule ar putea fi utile şi ca biomarkeri cu potenţialul de a prezice răspunsul terapeutic al unor terapii combinate de radioterapie şi imunoterapie.