O intervenţie chirurgicală frecvent utilizată pentru pierderea în greutate pentru adolescenţii şi adulţii tineri obezi s-a dovedit că poate avea efecte dăunătoare asupra oaselor, potrivit unui studiu publicat marţi.
Primul studiu efectuat la adolescenţi şi adulţi tineri a examinat efectele pe termen lung ale unei operaţii de micşorare a stomacului (gastrectomia longitudinală/gastric sleeve), cel mai frecvent tip de intervenţie chirurgicală de slăbit, asupra rezistenţei osoase şi a grăsimii din măduva osoasă.
„Obezitatea infantilă este în creştere, iar intervenţia chirurgicală pentru pierderea în greutate este cea mai eficientă modalitate de a reduce greutatea şi de a îmbunătăţi comorbidităţile cardiometabolice", a declarat cercetătorul principal al studiului, Miriam A. Bredella, doctor în medicină, profesor de radiologie la facultatea de medicină a universităţii Harvard, din Statele Unite.
Studiul a fost publicat marţi, în revista Radiology.
Gastrectomia în manşon îndepărtează aproximativ 75% până la 80% din stomac pentru a restricţiona consumul de alimente şi a induce pierderea în greutate.
În urma intervenţiei, stomacul care este de obicei rotund, capătă forma unui tub sau a unui manşon.
Numărul estimat de proceduri de gastrectomie în manşon efectuate în fiecare an a crescut de la peste 28.000 de intervenţii chirurgicale în 2011 la peste 122.000 în 2020, potrivit Societăţii Americane de Chirurgie Metabolică şi Bariatrică (American Society for Metabolic and Bariatric Surgery).
Ca operaţie primară de pierdere în greutate gastrectomia în manşon a depăşit bypass-ul gastric.
Participanţii cu vârste cuprinse între 13 şi 24 de ani au fost înrolaţi pentru studiu în perioada 2015 - 2020.
Adolescenţii şi tinerii adulţi aveau obezitate moderată până la severă.
Tinerii adulţi aveau un indice de masă corporală (IMC) de 35 sau mai mare. Un IMC de 30 sau mai mare este considerat obezitate.
Dintre cei 54 de participanţi, 25 au fost supuşi gastrectomiei în manşon şi 29 care au făcut parte din grupul de control.
Patruzeci şi unu de participanţi la studiu au fost de sex feminin.
Grupul chirurgical a inclus participanţi cu cel puţin o comorbiditate legată de obezitate sau cu un IMC egal sau mai mare de 40.
Grupul de control avea obezitate, dar nu intenţiona să se supună unei gastrectomii în manşon, şi a primit consiliere în materie de dietă şi exerciţii fizice.
Înainte şi la 24 de luni după gastrectomia în manşon, participanţii au fost supuşi unui examen fizic, unor analize de sânge şi unei tomografii computerizate cantitative a coloanei lombare, pentru a cuantifica densitatea minerală osoasă volumetrică şi pentru a efectua o analiză cu elemente finite, o tehnică care poate estima rezistenţa osoasă.
CT-ul cantitativ este o tehnică foarte precisă pentru a detecta schimbările în densitatea minerală osoasă volumetrică după o pierdere extremă în greutate.
Studiile au arătat că grăsimea din măduva osoasă răspunde la schimbările în nutriţie şi poate servi ca biomarker pentru calitatea oaselor.
Prin urmare, pacienţii au fost supuşi spectroscopiei prin rezonanţă magnetică cu protoni pentru a cuantifica grăsimea măduvei osoase a coloanei lombare.
La doi ani după operaţie, IMC la adolescenţi şi adulţi tineri a scăzut (-11,9, în medie), în timp ce în grupul de control s-a înregistrat o uşoară creştere a IMC (+1,5, în medie).
În comparaţie cu grupul de control, pacienţii cu gastrectomie în manşon au avut o creştere semnificativă a grăsimii din măduva osoasă şi o scădere a densităţii osoase şi a estimărilor privind rezistenţa la nivelul coloanei lombare.
„Am constatat că rezistenţa osoasă a fost mai scăzută la doi ani după operaţia de slăbit, în timp ce grăsimea din măduva osoasă, un marker al slăbirii oaselor, a crescut, sugerând că operaţia de slăbit are efecte negative asupra sănătăţii oaselor", a declarat dr. Bredella.
Medicul a subliniat faptul că anii adolescenţei sunt o perioadă critică pentru acumularea masei osoase, iar deficitele în acumularea de os în aceşti ani ar putea avea un impact pe termen lung asupra sănătăţii osoase şi a riscului de fracturi la această populaţie tânără mai târziu în viaţă.
„Pe măsură ce chirurgia bariatrică este din ce în ce mai des efectuată la adolescenţi, efectul acesteia asupra sănătăţii osoase trebuie subliniat, în special medicilor care vor continua să ofere îngrijire medicală de rutină pentru aceşti pacienţi", a declarat dr. Bredella.
„Sperăm că studiul nostru va creşte gradul de conştientizare cu privire la efectele operaţiei de slăbit asupra oaselor la adolescenţii cu obezitate", a adăugat ea.
Conştientizarea importanţei sănătăţii oaselor va permite monitorizarea şi gestionarea masei osoase scăzute, suplimentarea optimă a dietei cu vitamina D şi calciu şi iniţierea unei terapii adecvate, dacă este necesar, a mai remarcat medicul.
„Efectele operaţiei de slăbit asupra rezistenţei osoase şi a grăsimii măduvei osoase pe care le-am observat ar putea, de asemenea, să identifice noi ţinte pentru terapii noi", a mai adăugat ea.
(Imagine: Analiza biomecanică prin CT fără contrast a vertebrei L1 la o femeie de 18 ani cu obezitate severă (indice de masă corporală [IMC], 48,4 kg/m2) înainte de gastrectomia în manşon (SG) şi la 24 de luni după operaţie (IMC, 26,6 kg/m2). Vertebra L1 a fost încărcată la 9820 N la ambele vizite cu scop comparativ. Rezistenţa la rupere a fost de (A) 11 920 N la momentul iniţial înainte de SG şi (B) 9820 N la 24 de luni după operaţie. Vizualizările decupate ale modelelor cu elemente finite sub sarcină de compresie descriu distribuţia densităţii minerale osoase (zone negre şi albe) şi a cedării osoase (zone colorate). Roşu indică ţesutul care a cedat mai devreme în timpul sarcinii compresive (os mai slab). Nuanţele de gri indică diferite densităţi osoase, albul fiind os dens, iar negrul fiind puţin sau fără mineral osos. Credit: Societatea Radiologică a Americii de Nord).
