Cercetări recente arată că sistemul imunitar poate folosi mecanisme diferite de cele cunoscute pentru a identifica şi distruge celulele anormale. O descoperire nouă sugerează că anumite celule imune pot deveni mai eficiente în condiţii în care tumorile încearcă să se ascundă de atacul obişnuit al organismului.
Un studiu coordonat de cercetători de la Baylor College of Medicine şi University of Michigan a identificat un mod nou prin care sistemul imunitar, în special limfocitele T, atacă celulele ţintă.
Cercetătorii au descoperit că atunci când tumorile evită mecanismele clasice de recunoaştere imună, ele pot deveni mai sensibile la alte căi de atac ale sistemului imunitar, ceea ce sugerează noi oportunităţi pentru optimizarea imunoterapiilor oncologice.
Rezultatele, publicate, marţi, în revista Nature Immunology, contrazic modul clasic în care este înţeles rolul acestor molecule în imunologie şi au implicaţii pentru imunoterapia cancerului şi transplantul de măduvă osoasă.
În mod tradiţional, sistemul imunitar detectează ameninţările cu ajutorul unor molecule codificate de genele complexului major de histocompatibilitate (MHC).
Se considera că MHC de clasă I activează exclusiv limfocitele T CD8+ (cu rol citotoxic), iar MHC de clasă II activează limfocitele T CD4+ (cu rol de susţinere). Această împărţire a stat la baza cercetărilor în imunologie timp de decenii.
Prin studii transcriptomice (analiza expresiei genelor) şi experimente funcţionale realizate atât pe modele animale, cât şi pe probe umane, cercetătorii au arătat că această separare nu este strictă. Ei au observat că atunci când celulele canceroase pierd expresia MHC de clasă I - un mecanism frecvent prin care evită atacul limfocitelor T CD8+ - devin mai vulnerabile la atacul limfocitelor T CD4+.
Autorii au constatat că, în absenţa MHC I, celulele tumorale sunt mai sensibile la feroptoză, un tip de moarte celulară determinat de acumularea de fier şi stres oxidativ. Această formă de distrugere celulară este indusă de limfocitele T CD4+.
Acelaşi mecanism a fost observat nu doar în cancer, ci şi în modele de boală grefă contra gazdă, o complicaţie importantă a transplantului de măduvă osoasă. Analizele realizate pe seturi mari de date transcriptomice şi clinice de la pacienţi trataţi cu inhibitori ai punctelor de control imunitar pentru tumori solide au arătat că aceste observaţii sunt corelate cu evoluţia clinică.
Rezultatele indică faptul că reducerea expresiei MHC de clasă I creşte capacitatea limfocitelor T CD4+ de a distruge celulele ţintă, fie ele canceroase sau provenite de la alt individ. Această descoperire sugerează că strategiile terapeutice care valorifică rolul acestor celule „helper” ar putea creşte eficienţa imunoterapiilor, în special în cazul tumorilor care evită răspunsul limfocitelor T CD8+.
În acelaşi timp, datele indică un rol al MHC de clasă I în reglarea sensibilităţii ţesuturilor la atacul mediat de limfocitele T CD4+.
Autorii subliniază că, dacă aceste rezultate vor fi confirmate, ele ar putea avea implicaţii mai largi pentru răspunsurile imune mediate de limfocitele T, dincolo de oncologie şi transplant.
Studiul a fost realizat de o echipă extinsă de cercetători de la Baylor College of Medicine, University of Michigan şi Howard Hughes Medical Institute.
