Unele forme de cancer pot dezvolta rezistenţă la tratament într-o etapă mult mai precoce decât se considera anterior. Noi cercetări arată că intervenţia asupra acestui răspuns timpuriu ar putea face terapiile existente mai eficiente.
Un studiu realizat de cercetători de la Mayo Clinic arată că celulele de cancer ovarian pot activa rapid mecanisme de supravieţuire imediat după începerea tratamentului cu inhibitori PARP, o clasă de medicamente utilizată frecvent în această boală. Blocarea acestui răspuns precoce ar putea creşte eficienţa tratamentului şi ar putea întârzia apariţia rezistenţei.
Inhibitorii PARP sunt folosiţi în special la pacienţii cu tumori care au defecte în repararea ADN-ului. Deşi mulţi pacienţi răspund iniţial la tratament, efectul scade în timp, pe măsură ce tumora devine rezistentă.
Studiul recent evidenţiază un mecanism timpuriu prin care celulele canceroase reuşesc să supravieţuiască terapiei.
Cercetătorii au observat că, la scurt timp după expunerea la inhibitori PARP, celulele tumorale activează un program de supravieţuire. Un rol central îl are FRA1, un factor de transcripţie care activează gene implicate în adaptarea celulelor şi evitarea morţii celulare.
Autorii subliniază că rezistenţa la tratament nu apare întotdeauna lent, în timp, ci poate fi declanşată foarte devreme după iniţierea terapiei. Ţintirea acestui răspuns precoce ar putea îmbunătăţi eficienţa tratamentelor existente şi ar putea întârzia instalarea rezistenţei.
Echipa a testat o strategie de tratament combinat, utilizând brigatinib, un medicament autorizat pentru anumite forme de cancer pulmonar. Acesta a fost ales deoarece acţionează asupra mai multor căi de semnalizare implicate în supravieţuirea celulelor canceroase.
Rezultatele au arătat că asocierea acestui medicamednt cu un inhibitor PARP este mai eficientă decât monoterapia cu fiecare medicament administrat separat. Efectul a fost observat la nivelul celulelor canceroase, dar nu şi al celor normale, ceea ce sugerează o acţiune mai selectivă.
Cercetătorii au identificat şi un mecanism de acţiune neaşteptat al brigatinibului. Medicamentul nu influenţează direct căile clasice de reparare a ADN-ului, ci blochează două molecule de semnalizare, FAK şi EPHA2, de care depind celulele agresive de cancer ovarian pentru supravieţuire. Inhibarea simultană a acestor căi reduce capacitatea celulelor de a se adapta şi de a dezvolta rezistenţă, crescând sensibilitatea la inhibitorii PARP.
Studiul sugerează şi o posibilă metodă de selecţie a pacienţilor care ar putea beneficia cel mai mult de această abordare. Tumorile cu niveluri ridicate de FAK şi EPHA2 au răspuns mai bine la această combinaţie de tratament.
Alte rezultate arată că aceste niveluri crescute sunt asociate cu forme mai agresive de cancer ovarian, ceea ce indică un potenţial beneficiu al acestei strategii în cazurile dificil de tratat.
Autorii subliniază că rezistenţa la tratament rămâne una dintre principalele provocări în cancerul ovarian. Datele obţinute, în cadrul unui studiu preclinic, susţin ideea intervenţiei timpurii asupra mecanismelor de rezistenţă, înainte ca acestea să se instaleze.
Rezultatele oferă o perspectivă nouă asupra modului în care cancerul ovarian devine rezistent la tratament şi indică o direcţie posibilă pentru îmbunătăţirea terapiei, prin ţintirea mecanismelor de supravieţuire activate precoce.
Studiul a fost publicat în revista Science Translational Medicine.
