Cercetătorii au identificat cinci tipare distincte de somn, asociate cu sănătatea mintală şi performanţele cognitive. Cum influenţează, aşadar, tiparul de somn sănătatea creierului şi starea emoţională?
Somnul este o componentă principală a stării de bine, influenţând cogniţia, sănătatea fizică, echilibrul emoţional şi comportamentele de risc.
Cercetări anterioare au evidenţiat legături între somn şi cogniţie, sănătatea mintală şi diverse afecţiuni fizice, precum bolile de inimă. Totuşi, majoritatea acestor studii au analizat doar un singur aspect al somnului, cum ar fi durata sau calitatea acestuia.
Un nou studiu a constatat că nu toţi dormim la fel şi că există cinci tipuri distincte de somn, fiecare asociat cu o combinaţie specifică de factori mintali şi fiziologici. Aceste constatări sugerează că somnul nu înseamnă doar câte ore dormim, ci o fereastră complexă către sănătatea noastră mintală şi cognitivă.
Cercetătorii de la Universitatea Concordia din Montreal, Canada, conduşi de Valeria Kebets, au analizat datele a 770 de adulţi sănătoşi din Statele Unite, cu vârste între 22 şi 36 de ani.
Echipa a urmărit şapte factori legaţi de somn, precum satisfacţia faţă de somn, calitatea odihnei şi folosirea suplimentelor sau medicamentelor pentru somn, şi le-a corelat cu 118 alte măsuri ce ţineau de cogniţie, sănătate mintală şi comportamente legate de consumul de substanţe.
Datele au inclus chestionare, teste cognitive şi imagistică cerebrală (scanări RMN). Pe baza acestor analize, oamenii de ştiinţă au identificat cinci profiluri distincte de somn.
Primul tipar este caracterizat prin tulburări de somn frecvente, satisfacţie redusă şi o perioadă latentă mare de a adormi, fiind asociat cu simptome de depresie şi anxietate, precum şi cu stări de furie, teamă şi stres. Imagistica cerebrală a arătat o conectivitate redusă între reţelele implicate în auto-reflecţie şi cele responsabile de atenţie şi acţiune, ceea ce ar putea indica o dificultate a creierului de a comuta între lumea interioară şi cea exterioară. Persoanele din acest grup tind să-şi analizeze mai mult gândurile şi emoţiile, în loc să se concentreze pe mediul extern.
Al doilea profil a inclus persoane cu o sănătate mintală mai fragilă, în special în ceea ce priveşte atenţia şi concentrarea, dar care nu prezentau probleme semnificative de somn. Cercetătorii au numit acest fenomen „rezilienţă a somnului” - o stare în care tulburările mintale nu se reflectă neapărat în calitatea somnului.
Participanţii cu al treilea profil de somn s-au remarcat prin utilizarea frecventă a unor metode ajutătoare folosite pentru a adormi, de la medicamente prescrise până la ceaiuri „relaxante”. Aceste persoane au obţinut rezultate mai slabe la testele de memorie şi recunoaştere emoţională (capacitatea de a identifica emoţiile celorlalţi din expresii sau gesturi). Conectivitatea redusă în regiunile cerebrale responsabile de vedere, memorie şi emoţie ar putea explica aceste deficite.
Al patrulea tipar de somn a fost asociat cu dormitul a mai puţin de 7 ore pe noapte, limita minimă recomandată pentru un somn sănătos. Participanţii din acest grup au avut reacţii mai lente şi o precizie scăzută la testele care măsurau procesarea emoţională, limbajul şi abilităţile sociale. De asemenea, au prezentat comportamente mai agresive şi o conectivitate cerebrală crescută între diferite reţele neuronale, un efect observat anterior şi în lipsa cronică de somn.
Cel de-al cincilea profil a fost marcat de tulburări frecvente de somn, cum ar fi treziri multiple în timpul nopţii. Aceste perturbări au fost corelate cu o memorie de lucru mai slabă, dificultăţi de procesare a limbajului şi semne de anxietate sau consum de substanţe.
Autorii studiului afirmă că aceste descoperiri contribuie la o perspectivă mai complexă asupra legăturii dintre somn şi sănătate.
Cercetătorii subliniază că studiul, fiind unul observaţional indică doar asocieri, lşi nu o cauză, şi că nu toate persoanele se încadrează perfect într-unul dintre cele cinci profiluri de somn identificate. De asemenea, participanţii au fost predominant caucazieni, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la alte populaţii.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea Concordia din Montreal, Canada, şi publicat marţi, în revista Plos Biology.
