Noi dovezi arată că boala Parkinson afectează, în timp, reţeaua vasculară cerebrală, producând, treptat, modificări în capilarele din anumite zone ale creierului, ceea ce ar putea contribui la progresia bolii.
Boala Parkinson este o afecţiune neurologică progresivă, care se agravează treptat şi afectează funcţiile motorii şi, uneori, pe cele cognitive. Deşi este cunoscută mai ales prin impactul asupra neuronilor, cercetări recente sugerează că schimbările din creier sunt mai complexe şi implică şi alte componente esenţiale pentru funcţionarea normală a ţesutului nervos.
Un nou studiu arată că boala Parkinson determină modificări importante şi progresive ale vaselor de sânge din creier, cu distribuţie diferită de la o regiune la alta, ceea ce schimbă modul în care este înţeleasă evoluţia bolii şi deschide posibilitatea unor noi direcţii terapeutice. Cercetarea a fost realizată de echipe de la Neuroscience Research Australia (NeuRA), University of New South Wales Sydney (UNSW) şi University of Sydney.
Boala Parkinson este, în general, caracterizată prin acumularea anormală a proteinei alfa-sinucleină în creier şi prin pierderea progresivă a neuronilor. Totuşi, autorii arată că boala afectează în mod semnificativ şi vasculatura cerebrală, reţeaua de vase de sânge care alimentează creierul.
Studiul a identificat modificări specifice unor regiuni cerebrale, sugerând că acestea ar putea contribui direct la progresia bolii.
„În mod tradiţional, cercetătorii care studiază boala Parkinson s-au concentrat pe acumularea de proteine şi pe pierderea neuronală, însă noi am demonstrat impactul bolii asupra reţelei vasculare cerebrale”, a declarat, marţi, Derya Dik, cercetător postdoctoral la NeuRA, care a condus cercetările, citată într-un comunicat.
Printre cele mai importante observaţii se numără apariţia mai frecventă a unor capilare degradate, care nu mai funcţionează şi rămân doar ca structuri reziduale, un semn al afectării vaselor fine care hrănesc neuronii, ceea ce indică degradarea microcirculaţiei locale - circulaţia sângelui prin aceste vase mici se deteriorează în anumite zone ale creierului, afectând vasele mici care hrănesc neuronii.
Cercetătorii au mai observat modificări legate de modul în care sângele circulă la nivel cerebral şi de funcţionarea barierei hemato-encefalice, mecanismul care controlează schimbul de substanţe dintre sânge şi ţesutul nervos şi protejează creierul de toxine sau inflamaţie sistemică. Afectarea acestei bariere poate favoriza deteriorarea neuronală prin mecanisme indirecte, cum ar fi scăderea aportului de oxigen şi nutrienţi sau pătrunderea unor factori nocivi.
Autorii subliniază că aceste schimbări nu apar uniform în tot creierul, ci r doar în anumite regiuni, ceea ce poate explica de ce unele zone sunt afectate mai devreme sau mai sever în Parkinson.
„Prin vizarea acestor modificări progresive, specifice anumitor regiuni, am putea încetini evoluţia bolii şi îmbunătăţi rezultatele pentru persoanele cu Parkinson”, a explicat Derya Dik.
Studiul este unul dintre primele care investighează modificările vasculare din diferite regiuni ale creierului, în ţesut cerebral post-mortem de la persoane cu boala Parkinson, analizând legătura acestora cu stadiile de progresie a bolii.
Concluziile susţin ideea că patologia vasculară nu este doar o consecinţă secundară a neurodegenerării, ci poate fi o componentă activă în evoluţia bolii.
Echipa explorează acum dacă modificări similare ale vasculaturii cerebrale sunt prezente şi în alte boli neurodegenerative.
Cercetătorii investighează ţesut cerebral post-mortem de la persoane cu boala Alzheimer şi cu demenţă cu corpi Lewy, pentru a vedea dacă există un tipar vascular comun.
Potrivit autorilor, înţelegerea rolului patologiei vasculare în aceste afecţiuni ar putea identifica noi ţinte de tratament şi pentru alte tipuri de demenţă.
Studiul a fost publicat marţi, în revista Brain.
