Cercetătorii au identificat o metodă simplă şi accesibilă care poate estima mai precis riscul de reapariţie al meningioamelor, cel mai frecvent tip de tumoră cerebrală. Tehnica presupune numărarea la microscop a celulelor imune din interiorul tumorii şi ar putea îmbunătăţi evaluarea riscului, inclusiv în ţările fără acces la tehnologii avansate.
Meningiomul nu se dezvoltă în ţesutul cerebral propriu-zis, ci pe faţa internă a meningelui, membranele care învelesc creierul. În majoritatea cazurilor este o tumoră benignă, însă poate provoca simptome prin compresia creierului, precum cefalee, tulburări de vedere, slăbiciune într-o parte a corpului sau pierderea unor funcţii specifice, în funcţie de zona asupra căreia apasă tumora.
Tratamentul constă, de regulă, în intervenţie chirurgicală, radioterapie sau o combinaţie între cele două. Radioterapia poate avea efecte adverse care afectează viaţa zilnică, inclusiv tulburări de concentrare, uitare şi oboseală. În plus, unele meningioame pot reapărea după tratament, chiar şi atunci când tumora a fost îndepărtată complet, potrivit evaluării medicale de la acel moment.. Din acest motiv, mulţi pacienţi rămân cu teama că tumora ar putea reveni în timp, ceea ce înseamnă monitorizare periodică şi o stare prelungită de nesiguranţă legată de evoluţia bolii.
Un studiu, realizat de cercetători de la Centrul Medical Universitar Leiden (LUMC), Erasmus MC şi Universitatea Heidelberg şi publicat, luni, în revista Nature Genetics, a analizat profiluri genetice ale tumorilor provenite de la 4.500 de pacienţi. Profilul genetic al unei tumori arată ce gene sunt prezente şi care dintre ele sunt active sau inactive. Aceste informaţii sunt utilizate la nivel mondial pentru încadrarea tumorilor în grupe de risc.
În mod obişnuit, medicii clasifică tumorile în grupe de risc pentru a estima evoluţia bolii şi probabilitatea de recidivă. În cazul meningioamelor, însă, cercetătorii au constatat că aceste grupe nu au limite clare. Categoriile se suprapun, iar diferenţele dintre ele sunt graduale, şi nu net delimitate.
Pe lângă analiza ADN-ului tumoral, echipa a examinat şi probele de ţesut la microscop. Rezultatele arată că nu doar celulele tumorale influenţează evoluţia bolii, ci şi celulele imune aflate în interiorul tumorii joacă un rol esenţial.
Tumorile încadrate în grupe cu risc scăzut conţineau mai multe celule imune, aflate într-o stare inactivă. În tumorile cu risc crescut, numărul acestor celule era mai mic, iar cele prezente erau active.
Imaginile obţinute la microscop au arătat că, în cadrul aceleiaşi tumori, pot coexista regiuni bogate în celule imune şi regiuni aproape lipsite de acestea, separate doar de câţiva milimetri. Această observaţie susţine ideea că profilurile de risc se suprapun şi nu reprezintă categorii strict separate.
Potrivit autorilor, numărarea celulelor imune din tumoră oferă o estimare mai precisă a riscului de recidivă decât evaluarea microscopică utilizată în prezent. Tehnica este simplă şi ieftină şi face parte din metodele folosite zilnic de anatomopatologi. Nu este încă clar dacă această abordare poate înlocui testele genetice costisitoare.
