Un caz medical rar arată că, în anumite condiţii, infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) poate intra în remisie pe termen lung. Deşi tratamentele actuale controlează eficient virusul, acesta rămâne latent în organism. Astfel de cazuri aduc informaţii valoroase pentru eforturile de identificare a unor tratamente cu potenţial vindecător.
Cazurile rare în care infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) intră în remisie pe termen lung după tratamente pentru alte boli continuă să ofere indicii valoroase despre cum ar putea fi controlat virusul fără terapie zilnică. Un nou raport descrie un pacient care a rămas fără virus detectabil la ani distanţă de la un transplant de celule stem.
Un bărbat de 63 de ani din Norvegia, cunoscut drept „pacientul din Oslo”, a intrat în remisie pe termen lung după infecţia cu (HIV), după un transplant de celule stem hematopoietice realizat pentru tratamentul unui cancer rar de sânge.
Procedura a fost realizată prin transplant alogenic, celulele stem provenind de la un donator din familie, în acest caz, fratele pacientului.
Echipa de la Spitalul Universitar din Oslo a monitorizat cazul şi a analizat evoluţia infecţiei cu HIV după intervenţie. Cercetătorii au descoperit că donatorul avea o mutaţie genetică rară, CCR5Δ32/Δ32. Această mutaţie elimină receptorul CCR5 de pe suprafaţa globulelor albe, receptor pe care HIV îl foloseşte pentru a pătrunde în celule. Astfel, celulele sistemului imunitar devin rezistente la infecţie.
După transplant, echipa a urmărit gradul în care celulele sanguine şi imune ale pacientului au fost înlocuite de cele provenite de la donator, proces numit „chimerism”. În timp, aceste celule au înlocuit aproape complet celulele pacientului.
La patru ani după intervenţie, analizele nu au mai identificat urme de ADN HIV (material genetic al virusului), capabil să producă virus activ în organism.
Pacientul a întrerupt tratamentul antiretroviral la doi ani după transplant, iar la cinci ani de la procedură nu au existat semne de revenire a virusului. Analizele au arătat că fragmentele virale rămase nu erau funcţionale şi nu puteau reconstitui virusul activ.
Un aspect important al acestui caz este absenţa ADN-ului viral funcţional în intestin, un rezervor cunoscut al HIV în formă latentă. De asemenea, nivelul anticorpilor anti-HIV a scăzut, iar celulele T, componente esenţiale ale sistemului imunitar, nu au mai răspuns la prezenţa virusului. Această lipsă de răspuns sugerează o pierdere a „memoriei” imune faţă de HIV.
Cercetătorii consideră că absenţa răspunsului celulelor T specifice HIV este asociată cu menţinerea remisiei pe termen lung. Ei subliniază că acest caz adaugă date valoroase la numărul limitat de situaţii în care infecţia cu HIV a fost controlată fără tratament continuu.
Totuşi, transplantul de celule stem nu reprezintă o soluţie aplicabilă pe scară largă pentru tratamentul HIV. Procedura este riscantă şi se utilizează doar în situaţii în care poate salva viaţa pacientului, cum este cazul unor cancere hematologice. Aproximativ 10–20% dintre pacienţi nu supravieţuiesc în primul an după transplant.
În acest caz, pacientul a dezvoltat o reacţie severă numită boală grefă contra gazdă, în care celulele donatorului atacă organismul primitor. Reacţia a fost controlată, iar cercetătorii sugerează că atât această reacţie imună, cât şi tratamentul asociat ar fi putut contribui la eliminarea virusului, alături de efectul celulelor stem transplantate.
Autorii studiului subliniază necesitatea analizării tuturor cazurilor similare pentru a identifica factorii comuni care pot duce la remisia HIV. Ei propun realizarea unor analize comparative şi studii viitoare cu protocoale standardizate pentru a înţelege mai bine mecanismele implicate.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Spitalul Universitar din Oslo şi a fost publicat luni, în revista Nature Microbiology.
Până în prezent, literatura medicală descrie un număr foarte mic de cazuri de remisie de lungă durată a infecţiei cu HIV după transplant alogenic de celule stem hematopoietice.
Înaintea acestui caz, au fost raportate câteva situaţii similare la nivel internaţional, majoritatea implicând donatori cu mutaţia genetică CCR5Δ32/Δ32, asociată cu rezistenţa la virus. Cazurile au fost numite: pacienţii din Berlin, Londra, Geneva, Düsseldorf, City of Hope şi New York - la care s-au adăugat încă două cazuri de remisie susţinută după transplant cu grefe fără această configuraţie genetică completă.
Pacientul din Oslo se adaugă acestui grup restrâns, iar datele recente sugerează că există şi alte cazuri aflate în curs de evaluare, însă acestea nu sunt încă pe deplin caracterizate.
